„Dacă nu-ţi conduci tu viaţa, neapărat se va găsi altcineva care ţi-o va conduce.”

Stăpâneşte timpul

Timpul este cel mai preţios lucru pe care îl avem. De aceea, modul în care îl administrăm are un efect profund asupra modului în care se desfăşoară viaţa noastră. Fiecare dintre noi a dezvoltat propria atitudine faţă de timp, conştient sau inconştient. Ea determină felul în care este distribuit timpul.

Există patru atitudini distincte referitoare la timp. Fiecare creează un stil de viaţă diferit.

Mentalitatea hoinarului

Hoinarii ignoră pe deplin subiectul timpului. Ei aleg să-şi păstreze stilul de viaţă cât mai dezorganizat. Viaţa lor trece fără nici un scop, ca un mărăcine în bătaia vântului deşertului, bucurându-se de incertitudinea şi spontaneitatea care o însoţesc.

Dacă au o slujbă, de obicei este una temporară, deoarece ei se opun oricărei înregimentări şi tentative de a organiza timpul. Haimanaua tipică va spune: „Am întârziat toată viaţa. Nu pot nici măcar să par că pot stăpâni timpul. La naiba! O iau încet şi am să ajung la destinaţie când voi fi pregătit să o fac”.

Este ceva greşit în această atitudine? Ce să spun? Este viaţa ta.

Dacă te atrage acest mod de viaţă, consideră că această atitudine de a hoinări pe drumurile vieţii va sta în calea oricărei şanse de real progres. Nu poţi obţine ceva în viaţă, dacă mergi în derivă.

Administratorul timpului de la nouă la cinci

Un alt grup de oameni, poate majoritatea, au adoptat o atitudine intermediară între hoinar şi dependentul de muncă. Ei par să funcţioneze mai bine, la un nivel moderat al stresului. Doar aşa se pot descurca concomitent cu mai multe proiecte.

Le place să aibă serile libere, pentru „a mirosi florile” toată viaţa.

Un om lucrează pentru o companie, apoi decide să aibă propria afacere. Însă pe măsură ce responsabilităţile cresc, când vede că trebuie să ajungă la firmă înaintea tuturor angajaţilor şi să plece mult mai târziu decât portarul, se gândeşte: „Mai degrabă lucrez pentru altcineva. Le las lor toată gloria şi durerile de cap”.

Greşeşte? Sigur că nu. Nu, dacă alege între a munci toată ziua şi a lucra de la nouă la cinci. Atunci când a încercat să-şi conducă propria companie, a depăşit cota maximă a nivelului de timp care îi creează confortul. Şi se hotărăşte să nu răspundă provocării, convins că pentru el preţul succesului este prea mare.

Dependentul de muncă

Demodatul concept al succesului este cel care face ca o persoană să muncească cât mai mult şi cât mai din greu. Pentru dependentul de muncă, niciodată nu este vorba de prea multă muncă. Munceşte zece, douăsprezece, paisprezece ore pe zi. El îşi va lua două servicii, în acelaşi timp. Satisfacţia apare numai atunci când îi dispare somnul, nu se mai bucură de nimic şi rezolvă tot mai multe sarcini.

Cunoaştem cu toţii rezultatul acestui gen de comportament.

În timp ce adesea trezeşte admiraţia celorlalţi, comportamentul dependentului de muncă poate avea ca rezultat alienarea familiei, îmbolnăvirea şi criza valorilor.

În mod ironic, dependentul de muncă nu câştigă întotdeauna foarte mulţi bani. Şi acest lucru se întâmplă, deoarece este orientat spre muncă dar nu spre bani.

Dacă ar trebui să aleg între cele trei atitudini descrise, mi-ar fi foarte greu să o aleg pe cea mai bună. Însă, din fericire, există a patra atitudine, referitoare la timp, pe care o consider ideală.

Cel care îşi administrează timpul în mod inteligent

Cea de-a patra atitudine este o combinaţie a celor trei. Cei care îşi administrează timpul în mod inteligent, alocă timp fiecărui aspect al vieţii sale. El alocă timp chiar şi pentru „hoinăreală”, programându-şi momente în care să nu facă nimic. Ca şi cel care lucrează de la nouă la cinci, ştie să-şi limiteze orele de muncă, ca să-şi facă timp pentru alte valori importante, cum ar fi familia.

Şi, ca dependentul de muncă, nu se teme niciodată să muncească timp de mai multe ore, dar numai când este necesar.

Ceea ce-l face să fie performant, este abilitatea de a-şi programa timpul astfel, încât să poată munci multe ore şi să facă mai mult decât dependentul de muncă. Cum face aceasta? Pur şi simplu, munceşte în mod inteligent, nu mai mult, concentrându-se pe o productivitate mai mare pe oră, în loc să muncească mai multe ore.

Cel care-şi administrează timpul în mod inteligent caută noi modalităţi pentru a-şi mări productivitatea. Cu alte cuvinte, obţine bogăţie folosind un sistem de pârghii.

Acest sistem de pârghii îţi permite să-ţi multiplici resursele. De exemplu, poţi împrumuta bani pentru a-ţi cumpăra maşină sau pentru a demara propria afacere. Poţi câştiga timp prin optimizarea activităţii sau delegând munca mai puţin productivă unor angajaţi competenţi.