Timpul: prieten sau duşman? (II)

Motto: „Ziua de ieri, pierdută undeva între răsărit şi apus, Două ore de aur, fiecare cu şaizeci de minute de diamant.

Nu se oferă nicio răsplată, căci ele pierdute pe vecie sunt.” Aforism

Timpul: prieten sau duşman? (II)

Toţi primim zilnic acelaş număr preţios de minute, care dispar ulterior pentru totdeauna. Trebuie să folosim cu înţelepciune fiecare minut, pentru a ne crea viitorul. Cu alte cuvinte, trebuie să folosim cât mai bine fiecare moment şi fiecare situaţie a vieţii.

Cu ce ai putea să începi? Ai putea să studiezi mai mult în domeniul tău, ai putea citi cărţi, care să-ţi dezvolte intelectul, ai putea lucra la îmbunătăţirea condiţiei tale fizice. Există nenumărate modalităţi pentru a-ţi folosi la maximum minutele.

Einstein, Henry Ford, Cristofor Columb, Isaac Newton, Bill Gates au avut toţi câte 1440 de minute în fiecare zi. Ei şi-au folosit timpul la maximum. Şi tu poţi face la fel!

Gândeşte-te la următorul lucru. Dacă te-ai trezi într-o bună zi şi ţi s-ar spune că este ultima ta zi, cum ţi-ai petrece fiecare secundă şi cât de diferit ar fi faţă de modul în care ţi-ai petrecut timpul în ziua anterioară?

Probabil, vei descoperi că acţiunile tale, comportamentul tău, atitudinea şi întreaga ta stare psihică ar fi total diferite. Cu siguranţă, ţi-ai dori să foloseşti la maximum fiecare secundă!

În esenţă, ar trebui să ne trăim fiecare zi de parcă ar fi ultima, pentru că nu putem şti dacă este sau nu aşa. Cu siguranţă, nici unul dintre noi nu vrea să părăsească această lume dorindu-şi mai puţin de la viaţă. Fă să se întâmple astfel acum!

Trăind în trecut

Majoritatea oamenilor trăiesc în trecut. Îţi povestesc mereu cât de bine era cândva. Una şi aceeaşi poveste este repetată la nesfârşit: realizările de la şcoală, primii ani de muncă, premiul pe care l-a primit cândva, lucrul în echipa preşedintelui, etc.

Aceştia îşi irosesc timpul preţios, trăind în trecutul mort şi îndepărtat. Nu poţi trăi în trecut şi aştepta ca viitorul tău să se construiască singur. Pentru a reuşi, trebuie să trăieşti astăzi şi să investeşti în ziua de mâine.

Nu poţi realiza lucruri importante în viitor, dacă trăieşti în trecut. De ce să-ţi iroseşti timpul gândindu-te la ce ai avut sau la ce ai fi putut avea, dacă nu poţi schimba nimic? Acest timp a trecut. Uită trecutul, în special, vechile răni pe care le porţi cu tine. Aminteşte-ţi: „Atunci când te gândeşti la rănile din trecut, deschizi răni noi pentru mâine.” Lasă trecutul şi

deschide-ţi viitorul!

Când gândurile tale se îndreaptă mereu către victorii trecute, relaţii trecute, oportunităţi ratate şi greşeli făcute, tu creezi în interiorul tău sentimente de insecuritate, teamă, frică şi nesiguranţă, care îţi afectează puternic deciziile viitoare.

Nu mă înţelege greşit, este bine şi normal să păstrezi şi amintirile fericite, atâta vreme cât doreşti să-ţi creezi şi mai multe amintiri fericite, în loc să te gândeşti doar la cele vechi.

Trecutul poate fi benefic doar dacă folosim amintirile bune pentru a ne motiva pentru viitor şi dacă învăţăm din greşelile din trecut şi apoi le uităm.

Nu este o greşeală să greşeşti, este o greşeală să nu înveţi din ele.

Să te gândeşti mereu la trecut şi să fii deprimat din cauza unor evenimente trecute, nu este nimic altceva decât o irosire îngrozitoare a preţiosului tău timp.

Dale Carnegie a explicat foarte bine acest lucru afirmând: „Nu poţi tăia rumeguşul! La fel se întâmplă şi cu trecutul. Când începi să te îngrijorezi pentru lucruri trecute şi încheiate, nu faci nimic altceva decât să încerci să tai rumeguşul!”

Tu în ce categorie te înscrii?

Oamenii se împart în două categorii: cei care trăiesc în trecut şi spun lucruri, precum: „Eu asta am făcut. Eu asta am fost. Aici am fost” şi cei care trăiesc pentru viitor şi spun lucruri, precum: „Asta inteţionez să fac. Eu asta voi fi. Către acest lucru mă îndrept.”

Tu din care categorie faci parte?

Bună dimineaţa!

Şi tu poţi fi un învingător!

Timpul: prieten sau duşman? (I)

O secundă, un minut, o oră, o zi şi încă un an s-au scurs în faţa ochilor mei. Privesc cu disperare şi le las în mod conştient să treacă, dorindu-mi, totuşi, să le opresc cu orice preţ.

Fiecare moment preţios pierdut îmi macină conştiinţa. De ce nu am încercat mai mult să le fac să dureze, în loc să le irosesc prin activităţi nedorite?

Cei mai mulţi dintre noi îşi petrec viaţa cu lucruri monotone, de rutină, doar pentru a supravieţui în această junglă avidă de bani.

Ne dorim weekenduri şi vacanţe, renunţând la orice altceva.

Nu este păcat că nu apreciem fiecare secundă preţioasă, care este a noastră?

Cum îndrăznim să gonim acest dar al vieţii, mai preţios decât orice altceva din ceea ce poate avea un om?

Trăieşte pentru ziua de astăzi şi nu conta pe ziua de mâine. Zilele de mâine se adună, devenind castele goale, pierdute, formate din zile de ieri, lăsând să treacă perioade uitate şi sterile de timp.

Preţuieşte fiecare moment, pentru că poate fi ultimul!

Sally Eichhorst

Timpul este esenţa

Nu este şocant cum abuzăm de timpul nostru valoros, limitat şi nepreţuit, aici pe Pământ? În loc să-l folosim cu înţelepciune, să-l investim cu atenţie şi să ne bucurăm de el din plin, îl irosim aiurea. Ar trebui să roşim un pic de fiecare dată, când facem acest lucru. De câte ori am spus:

„Trebuie să-mi omor timpul.”

„Hai să pierdem timpul pe la magazine.”

„Timpul trece pe lângă mine.”

„A fost o pierdere de timp.”

„Timpul nu înseamnă nimic pentru mine.”

De ce irosim ceea ce este cel mai preţios? De ce unii dintre noi tărăgănează lucrurile şi le lasă pe altă zi? De ce alţii trăiesc în trecut, uitând de prezent?

Oare din motivul că majoritatea trăiesc cu ideea greşită că avem tot timpul din lume? Sau că nu ne-am gândit serios la importanţa timpului? Poate că avem impresia că vom exista mereu, neatinşi de trecerea timpului? Mulţi cred greşit că nu vor fi atinşi de aripa timpului.

Au uitat că avem o viaţă scurtă şi, ne place sau nu, acceptăm sau nu, timpul nostru aici pe Pământ se va scurge, în cele din urmă.

Apropo! Ştii că fiecare primeşte exact atât cât cere? Şi ani şi bani! Programarea este tot.

Noi ar trebui să preţuim timpul în fiecare zi. Dar ce fac cei mai mulţi dintre noi? Îşi irosesc zilele, trăind doar în aşteptarea weekendurilor şi vacanţelor.

Nu avem dreptul să „ne irosim zilele”, pentru că viaţa este mult prea scurtă. Este uluitor câţi oameni ignoră acest lucru. Ei cred că au la dispoziţie un număr exagerat de zile. Dar nu este aşa.

Hai să răspundem la o întrebare: „Care este media de viaţă, exprimată în zile?”

Oamenii sunt atât de departe de realitate, încât răspunsurile lor variază de la o sută de mii până la un milion! Poţi crede? Dacă te-ai fi născut acum o sută de mii de zile, acum ai avea peste 270 de ani! Atunci când le explic oamenilor că media de viaţă este doar de 27 375 de zile (75 ani), nu cred până nu calculează.

Acordă-ţi câteva secunde pentru a conştientiza cât de preţioasă este fiecare zi a vieţii tale!

Ai la dispoziţie o medie de 27 000 de zile. Dacă ai treizeci de ani, atunci ai trăit deja 11 000 din zilele tale preţioase. Aceasta înseamnă că ţi-au mai rămas 16 000 de zile. Nu-ţi mai irosi timpul, nu mai pierde nici una dintre aceste zile nepreţuite. Viaţa este prea scurtă pentru a o irosi!

Şi, totuşi, milioanele de oameni, care mor zilnic în toată lumea, şi-au irosit viaţa. Aceşti oameni nu s-au bucurat niciodată de călătoria vieţii. Ei nu şi-au asumat niciodată riscurile care le-ar fi oferit recompense consistente, nu şi-au impus părerile şi nu şi-au apărat credinţele, nu au iubit niciodată de frică să nu sufere, nu şi-au îndeplinit niciodată visurile şi nici nu şi-au stabilit obiective, de teama criticilor sau a eşecului, nu au realizat niciodată prea multe lucruri, din cauza amânărilor sau, pur şi simplu, a lenei.

Fără să-şi dea seama, ei şi-au irosit viaţa! Dacă aceşti oameni ar putea trăi din nou, cum crezi, şi-ar preţui viaţa şi ar trăi-o la maximum? Cu siguranţă! (Ştiu că nu toţi. „Prostul face permanent una şi aceeaşi greşeală, deşteptul face greşeli noi”)

Am irosit tot timpul şi acum timpul mă iroseşte pe mine.

Shakespire „Richard al II-lea”

Bună dimineaţa!

Şi tu poţi fi un învingător!

autor: Valentin DOLGANIUC

Motto: „Nu mai e timp să avem tot timpul.”

Dă sens vieţii tale

Ziua care îţi schimbă viaţa

În sistemul liberei iniţiative, trebuie să acţionezi pentru a face ca lucrurile să devină realitate. Numai cunoştinţele puse în aplicare contează. Însă nu trebuie să uiţi că există o componentă foarte importantă, care acţionează ca un catalizator. Este vorba de emoţiile noastre.

Emoţiile sunt cele mai puternice forţe aflate în interiorul nostru. Sub puterea emoţiilor, oamenii pot realiza cele mai eroice (la fel ca şi cele mai barbare) acte. Chiar şi civilizaţia poate fi definită ca o canalizare inteligentă a emoţiilor umane. Emoţiile sunt combustibilul, iar mintea este pilotul care propulsează împreună nava progresului civilizat.

Ce emoţii îi determină pe oameni să acţioneze? Există patru emoţii fundamentale. Fiecare în parte sau o combinaţie a câtorva pot declanşa cea mai incredibilă activitate. Ziua, în care permiţi acestor emoţii să-ţi alimenteze dorinţa,este ziua care-ţi va schimba fundamental viaţa.

Nemulţumirea

În mod obişnuit, cuvântul „nemulţumire” nu este asociat cu acţiunea pozitivă. Şi totuşi, canalizată în mod potrivit, nemulţumirea poate schimba viaţa unui om.

Persoana care este nemulţumită poate atinge un punct, când este gata să arunce mănuşa vieţii şi să spună: „M-am săturat!”. Sentimentele productive de nemulţumire apar atunci când cineva spune: „Ajunge”. Punct.

„Tipul” nostru s-a săturat să mai fie un perdant. S-a săturat de mediocritate. S-a săturat de acele sentimente îngrozitoare şi bolnave, cum ar fi teama, durerea şi umilinţa. Îşi vede soţia trecând încă o dată printre rafturile pline de produse ale supermarketului, pentru a cumpăra pâine şi ştie ce are să se întâmple.

Ştie că se va uita la cea puhavă şi atrăgătoare, care costă patru lei, dar va cumpăra o franzelă lipsită de aspect exterior, care nu are nimic folositor, dar care costă trei lei cincizeci de bani. Şi totul pentru a economisi cincizeci de bani. Cincizeci de bani!

„Tipul nostru, care suferă, spune: „M-am săturat să tot îngenunchez în ţărână pentru a căuta bănuţi. Nu vom mai trăi asta niciodată”.

Atenţie! Aceasta ar putea fi ziua care îţi va transforma total viaţa. Numeşte-o cum vrei: ziua în care „m-am săturat”, ziua „nu se va mai întâmpla niciodată”, ziua „ajunge”. Indiferent cum o vei numi, ea este cea mai importantă zi a vieţii tale! Nimic nu se poate compara cu nemulţumirea, care stârneşte curajul, atunci când este vorba despre ceva ce îţi poate schimba viaţa.

Şi dimpotrivă, nu există nimic mai plin de milă decât nemulţumirea lipsită de energie. Cineva spune: „Mi se pare că m-am săturat...” Ce patetic, ce lipsit de caracter. În acest gen de emoţie, nu există suficient combustibil nici pentru a propulsa o corăbioară-jucărie într-o cadă.

Decizia

Cei mai mulţi dintre noi trebuie să fie împinşi la zid pentru a lua decizii. Şi o dată ajunşi în acest punct, trebuie să ne stăpânim emoţiile contradictorii, care apar atunci când trebuie luate deciziile. Am ajuns la o răscruce.

Luarea unor decizii, care îţi schimbă viaţa, se poate compara cu un război civil intern. Armate de emoţii în conflict, fiecare cu propriul arsenal de motive, luptându-se între ele pentru supremaţie. Iar deciziile care rezultă, indiferent că sunt îndrăzneţe sau timide, bine gândite sau impulsive, pot determina acţiunea sai inacţiunea.

Un sfat deosebit: orice ai face, nu te opri la răscrucea aflată pe drumul tău. Decide-te. Este mult mai bine să iei o decizie greşită decât să nu iei niciuna. Fiecare dintre noi trebuie să se confrunte cu harababura emoţională şi să-şi trieze sentimentele.

Stabileşte-ţi scopurile, elaborează un plan pe termen lung şi un plan pe termen scurt, decide să acţionezi conform dorinţei tale, care îţi va aduce succesul.

Dorinţa

Cum poţi să doreşti ceva? Nu cred că pot să răspund la această întrebare direct, deoarece există mai multe căi. Însă ştiu două lucruri despre dorinţă:

1.Vine din interior, nu din exterior.

2.Poate fi impulsionată de forţe externe.

Aproape orice poate impulsiona dorinţa. Este o problemă de găsire a momentului potrivit şi de gândire. Poate fi vorba de un cântec care îţi merge la inimă, de o predică memorabilă, de un film, o conversaţie cu un prieten, o confruntare cu un duşman sau o experienţă tristă.

În timp ce cauţi „coarda sensibilă” a dorinţei pure, curate, salută apariţia în viaţa ta a fiecărei experienţe pozitive. Nu ridica un zid, pentru a te proteja de experienţele vieţii. Alelaşi zid, care te fereşte de dezamăgiri, te fereşte, de asemenea, de lumina experienţelor care te îmbogăţesc. Aşa că lasă viaţa să te atingă. Atingerea următoare poate fi cea care îţi va schimba total viaţa.

Hotărârea

Hotărârea spune: „Voi face”. Aceste cuvinte se află printre cele mai pline de forţă cuvinte ale limbii române.

Cea mai bună definiţie pentru „hotărâre”, pe care am citit-o vreodată, aparţine unei eleve din California. Ea sună în felul următor: „Hotărâre înseamnă să-ţi promiţi ţie însuţi că nu vei renunţa niciodată”.

Asta este! Este cea mai bună definiţie pe care am întâlnit-o vreodată: promite-ţi ţie însuţi că nu vei renunţa niciodată ce ti-ai propus.

Gândeşte-te la următorul lucru! Cât de mult trebuie să încerce un copil, pentru a învăţa să meargă?

Cunoşti vreun părinte care-i spune: „Stop! Te-ai zdrelit pe faţă, pe mâini. Stai aici în pătuc, nu-i nimic n-ai să poţi merge.” Sau oricare mamă din lume îţi va spune: „Copilul meu va continua să încerce, până ce va învăţa să meargă!” Nu este de mirare că toată lumea ştie să meargă.

Aceasta este quintesenţa lecţiei vieţii. Întreabă-te: „Cât de mult am să muncesc pentru ca visele mele să devină realitate?” Îţi sugerez să răspunzi: „Cât este nevoie!” Asta înseamnă a fi hotărât.