Strategiile bogăţiei şi fericirii (XIII)

Disciplina

Dezvoltarea personală impune un efort constant numit disciplină. Vreau să-ţi ofer o soluţie pentru această componentă a succesului.

Începe de la mic la mare. Vei descoperi că pornind pe această cale, vei ajunge mai disciplinat. Îţi recomand să accepţi o provocare mai puţin importantă, ceva ce poţi face chiar acum. Apoi acceptă alta. După un timp, când marea provocare îţi va apărea în cale, vei fi în stare să te descurci de minune, având deplină încredere în succesul final.

Vrei să slăbeşti? Începe prin a trece la pâine integrală.

Vrei să pleci în Europa? Începe prin a pune deoparte 15 euro pe săptămână.

Vrei să fii punctual? Începe prin a te trezi cu o jumătate de oră mai devreme.

Vrei să închei o afacere de un milion? Începe prin a face o afacere de cincizeci de euro.

Pas cu pas, departe ajungi. Dar dacă nu faci paşii cei mici, nimeni, nici măcar tu însuţi, nu va avea încredere că îi vei face pe cei mari. Nu fi asemenea tipului care a ieşit semeţ din casă, decis să îndrepte cifrele profitului obţinut de corporaţie, deşi nu reuşise să-şi îndrepte bugetul personal. Pe cine păcăleşte el oare?

Toate lucrurile din jurul nostru interacţionează, influenţându-se reciproc. Disciplina sau lipsa ei afectează totul în jur.

Este totalmente greşit să afirmi: „Acesta este singurul loc în care mă pot destinde”. Nu se poate! Orice standard scăzut va afecta în mod negativ restul realizărilor tale. De ce? Pentru că a face mai puţin decât eşti capabil, creează lipsa de stimă de sine. Iar lipsa de stimă de sine este cea mai mare barieră în calea succesului.

Automotivarea

Am o anumită experienţă în domeniul motivării oamenilor. Aceasta îmi permite să fac o concluzie fundamentală: nu-i poţi schimba pe oameni, dacă ei nu vor să se schimbe.

De aceea viteza cu care se dezvoltă o afacere este direct proporţională cu timpul în care reuşeşti să recrutezi oameni de ispravă. Doar oamenii de ispravă fac diferenţa.

Iată prima regulă a managementului de succes: NU TRIMITE RAŢELE LA ŞCOALA VULTURILOR. De ce? Pentru că nu va merge. Vei obţine doar raţe nefericite. Nu vor urca pe culmi, precum vulturii. Nu vor face altceva decât să măcăne. Şi apoi vor face ceva...pe tine. Ştiu...am încercat.

Motivaţia este un mister. De ce un vânzător se întâlneşte cu un potenţial client la ora şapte dimineaţa, iar altul abia se dă jos din pat la ora unsprezece? Nu ştiu. Face parte din misterele vieţii.

Vorbesc în faţa a o sută de persoane. Cineva se ridică şi spune: „Am de gând să-mi schimb viaţa”. Altcineva se ridică cu un căscat, mormăind în barbă: „Am mai auzit deja toate astea”. De ce? De ce nu sunt influenţaţi ambii la fel? Un alt mister.

Milionarul spune în faţa a o mie de persoane: „Am citit această carte şi ea m-a făcut să păşesc pe drumul către bogăţie”. Ştii câţi vor merge să cumpere cartea? Aşa e...foarte puţini. Nu este incredibil? De ce nu cumpără cartea toată lumea? Un alt mister al vieţii.

Acum, în cazul tău lucrurile merg deja destul de bine. Faptul că citeşti aceste articole, demonstrează că ai motivaţie interioară pentru a te dezvolta şi a te schimba. Îţi recomand să construieşti pe această fundaţie, pentru a deveni tot ce eşti capabil să fii.

Ştiu că o vei face!

Motto: „Succesul este rezultatul unor acţiuni simple, repetate zilnic.”
autor: Valentin DOLGANIUC

Strategiile bogăţiei şi fericirii (XII)

Motto: „Să nu-ţi fie frică să fii deosebit. Să-ţi fie frică să fii mediocru.”

Cum să te schimbi

Obiceiurile încep să se schimbe doar atunci când începem să ne schimbăm percepţiile.

Cea mai parte dintre noi nu trăieşte o transformare cataclismică uriaşă. Deoarece, pentru majoritatea, schimbarea este doar un proces evolutiv, aproape imperceptibil. Pur şi simplu, sunt schimbate accidental unul-două obiceiuri, care aduc careva rezultate şi aici se opreşte evoluţia. În cele din urmă, oamenii realizează că s-au învârtit în cerc cea mai mare parte din viaţă.

Există trei domenii, care trebuie luate în calcul şi dezvoltate, pentru a obţine succesul.

Autodezvoltarea spirituală

Nu în zadar, una dintre componentele omului de succes este cea spirituală, relaţia cu divinitatea, cu Dumnezeu. Indiferent de trecutul tău, cred că ar trebui să evaluezi ce anume vrei să dezvolţi şi să schimbi în acest domeniu vital.

Valorile spirituale şi etice te vor ajuta să construieşti o fundaţie puternică la baza căutării bogăţiei şi fericirii.

Autodezvoltarea fizică

Biblia ne învaţă că ar trebui să tratăm trupurile ca pe temple. Dincolo de igienă, trebuie să ne „împodobim templul”, îmbrăcându-ne întru-un mod potrivit cu dorinţa noastră de a reuşi.

Să recunoaştem, felul în care ne privesc ceilalţi are importanţă pentru „a funcţiona” bine pe piaţă. O altă frază din Biblie ne spune să avem grijă de înfăţişarea noastră exterioară pentru oameni, iar de interior pentru Dumnezeu.

Oamenii se uită la exterior, cel puţin la început, iar Dumnezeu se uită la interior, întotdeauna.

Poate că eşti de părerea că oamenii nu ar trebui să te judece după felul în care arăţi. Ei bine, să ştii că o fac! Şi pentru că o fac, trebuie să te arăţi cât mai bine. (Există o mulţime de cărţi bune în legătură cu acest subiect.)

Un alt aspect al dezvoltării fizice se referă la a te menţine în formă. Trupul şi mintea lucrează împreună. Şi pentru ca mintea ta să aibă puterea de a lupta, trupul tău trebuie să fie în cea mai bună formă posibilă.

Ai un program permanent de exerciţii fizice? Dacă nu, găseşte unul pe care să-l poţi respecta şi treci la treabă. În plus, asigură-te că bei zilnic minimum 1,5 l de apă curată, iar fructele şi legumele constituie 70% din porţia ta zilnică.

Autodezvoltarea mintală

Pentru cea mai mare parte a oamenilor, dezvoltarea mintală se opreşte la o vârstă fragedă. După ce absolvesc şcoala, majoritatea încetează să se dezvolte din punct de vedere mintal. Ei încetează să mai citească, să caute seminarii de dezvoltare personală, să fie în pas cu timpul.

Ori noi trăim în Era Informaţiei! Ai auzit despre curba accelerată a învăţării? De la naştere până la vârsta de optsprezece ani, curba învăţării este dramatică. Învăţăm rapid o cantitate de date ameţitoare, dar pe măsură ce îmbătrânim, curba învăţării tinde către zero.

În trecut, tot ceea ce îşi doreau oamenii era o viaţă obişnuită şi mentalitatea nondezvoltare asigura acest obiectiv. Acest comportament nu mai este valabil pentru secolul nostru. Ultimele decenii ale secolului trecut şi primul al secolului nostru cer dezvoltare şi învăţare constantă.

Pe măsură ce tehnologia continuă să accelereze ritmul schimbării, nimeni nu mai poate ocupa un anumit loc de muncă, aşteptându-se ca acea slujbă să rămână aceeaşi timp de patruzeci de ani. Mentalitatea gen bunicul-meu-lucra-aici-tatăl-meu-lucrează-aici-şi-acum-lucrez-şi-eu-aici dispare, „omorând” speranţele celor care nu doresc să accepte nevoia de dezvoltare şi adaptare.

În ceea ce priveşte latura pozitivă, imaginează-ţi cine ai putea deveni dacă păstrezi o curbă accelerată a învăţării tot timpul vieţii.

Imaginează-ţi ce abilităţi vei dezvolta, ce cunoştinţe vei avea.

Bună dimineaţa!

Şi tu poţi fi un învingător!

autor: Valentin DOLGANIUC

Strategiile bogăţiei şi fericirii (XI)

autor: Valentin DOLGANIUC

Motto: „Doar atunci vei începe să-ţi schimbi viaţa, când vei învăţa să te iubeşti.”

Limitele autoimpuse

Pentru a avea succes trebuie să eliminăm limitele autoimpuse, care ne opresc dezvoltarea şi ascensiunea. Şi indiferent cine eşti, există trei limite autoimpuse cu care trebuie să lupţi. Permite-mi să ţi le prezint.

Prima limită este temporizarea. Este deosebit de periculoasă datorită naturii sale acumulative. Atunci când amânăm o anumită sarcină minoră, nu pare a fi chiar aşa de periculos. Dar dacă lăsăm să treacă neobservate câteva lucruri în timpul zilei, ele se acumulează. Adunând mai multe asemenea zile, vei avea un an dezastruos.

A da vina pe alţii este o altă limită autoimpusă. Într-un moment sau altul, cu toţii am dat vina pe cineva pentru ceva. Avem un „antrenament” de lungă durată în ceea ce priveşte această limită autoimpusă. Să ne amintim de acea grădină cu fructul oprit când bărbatul a spus: „Femeia a fost vinovată. Ea m-a îndemnat să fac asta”. Iar femeia a dat vina pe şarpe.
De ce arătăm cu degetul, în loc să analizăm ce nu este în regulă cu noi? Egoul are tendinţa să se apere pe sine. De aceea, când dăm vina pe forţe exterioare, nu trebuie să ne confruntăm cu propriile slăbiciuni şi eşecuri.

Unul dintre motivele favorite ale oamenilor este costul ridicat al tuturor mărfurilor, preţul lor. Problema nu este în cost. Nu faptul că un anumit lucru are un preţ prea mare. Problema este că nu şi-l pot permite.

Niciodată nu este vina altuia. Dacă vei continua să arunci responsabilitatea asupra altuia, vei fi mereu falit sau deziluzionat. Nu vei câştiga niciodată suficient. Dar atunci când începi să substitui termenul „altul” cu „eu”, vei trăi un şoc al dezvoltării personale şi al măririi venitului.

Scuzele, a treia limită autoimpusă, sunt rude apropiate ale aruncării vinei asupra altuia. Ştii cât de multe scuze există? Ai dreptate, milioane! Iar oamenii mai creează încă un milion, în cursul vieţii lor. De fapt, oamenii îşi dau osteneala pentru a evita să înfrunte adevărul, faptul că trebuie să fie responsabili. Ei sunt gata să creeze un milion de scuze decât să creeze un milion de euro.

Întrebarea fundamentală la care trebuie să răspunzi este: „Ce am de gând să fac, începând cu ziua de astăzi, pentru a deveni mai bun?” Totul se reduce la aceasta. Dacă nu te debarasezi de propriile limite autoimpuse, viitorii cinci ani vor fi la fel ca ultimul, cu excepţia faptului că vei fi cu cinci ani mai bătrân. Însă dacă îţi vei asuma responsabilitatea şi te vei debarasa de propriile limite autoimpuse, vei putea să fii mai bun peste cinci ani. Nu cumva aceasta sună mult mai atractiv?
Există mulţi oameni care nu au încredere în forţele proprii. Ei se întreabă: „Ce sunt capabil să fac? Ce pot să fac pentru a influenţa modul în care mi se va schimba viaţa?”

Poţi face cele mai remarcabile lucruri, indiferent ce fel de ierni îţi aruncă viaţa în cale! Oamenii pot face lucruri incredibile, în situaţii extremale: o femeie a ridicat o maşină de două tone pentru a-şi salva copilul, un bărbat a supravieţuit într-un lagăr de concentrare, deoarece visa să-şi revadă familia, imigranţii îşi încep noua viaţă, spălând vase şi, peste cinci ani, au propriile firme cu angajaţi autohtoni. Remarcabil!

Şi copiii pot face lucruri remarcabile. Luaţi-i, pur şi simplu, din faţa televizorului, antrenaţi-le mintea şi corpul, vor deveni oameni remarcabili!
Fiinţele umane pot face lucruri remarcabile, deoarece sunt fiinţe remarcabile. Tu şi cumine nu suntem amibe, peşti, păsări sau căţei. Putem face din nimic ceva, putem transforma mărunţişul în avere, dezastrul în triumf. În schimb, un animal începe şi sfârşeşte tot ca un animal. Motivul? Este doar un animal. Nu are abilitatea de a crea.

Aşa că trebuie să accepţi faptul că eşti remarcabil. Profită de unicitatea ta! Pătrunde în profunzimea eu-lui tău şi scoate la lumină darurile tale umane remarcabile. Ele se află acolo, aşteptând să fie descoperite şi folosite.

După ce ai adus la suprafaţă toate darurile, poţi schimba tot ceea ce vrei să schimbi:
Dacă nu-ţi place cum îţi merge acum, schimbă.
Dacă nu este suficient, schimbă.
Dacă nu-ţi convine, schimbă.
Dacă nu te mulţumeşte, schimbă.

Aminteşte-ţi: POŢI SCHIMBA TOATE LUCRURILE ÎN BINE, ATUNCI CÂND TE SCHIMBI PE TINE ÎN BINE. La urma urmei, nu eşti o plantă sau un animal, complet dependent de comportamentul instinctiv. Eşti o fiinţă umană, o creaţie cu adevărat remarcabilă.

Tu şi cu mine suntem prea sofisticaţi pentru a ne gândi că ne putem schimba, pur şi simplu, citind aceste câteva idei filozofice. Va fi nevoie de mult mai mult. De ce anume?
Despre aceasta vom vorbi pe parcursul anului 2010.

La mulţi ani!
Şi tu poţi fi un învingător!